Autodezvoltare sau autoamăgire?

Autodezvoltare. Sună bine ca plan de viață, ca scop de weekend sau pur și simplu, ca motiv de a face orice. Dă impresia celorlalți că ești o persoană ambițioasă, iar ție îți dă confortul că ai un sens, că ai pornit într-o călătorie care îți dă satisfacție prin ea însăși, nu prin ce vei găsi la final. Bla, bla, bla. Parcă suntem peste tot bombardați cu soluții gata-făcute pentru probleme de care nici nu știam. Dacă nu ai un discurs „suficient” de articulat în fața unui grup, ia un curs de public speaking. Dacă ești „stresat”, poftim un curs de yoga. Și dacă nici așa nu ești complet relaxat, învață metode noi de gestionare a emoțiilor sau de management al timpului. Totul depinde de tine, dacă ai bineînțeles „voința” de a te dezvolta.

Sună cunoscut? Ok, acum să-ți spun ceva care nu sună cunoscut, dar (măcar) e adevărat. Aceste oferte invitante la autodezvoltare rareori produc schimbări semnificative. Asta nu pentru că e ceva în neregulă cu acele cursuri- sau orice ar fi- și în niciun caz, pentru că e ceva în neregulă cu tine. Există mai multe motive pentru care se întâmplă asta. În primul rând, oamenii au în ei atât tendința naturală de a evolua, cât și tendința contrară de a stagna. Astfel, chiar dacă își doresc dezvoltarea, asta implică automat o schimbare, ceea ce, la nivel profund, e ca un fel de renunțare la o parte din identitate. Chiar dacă partea nouă ar aduce ceva avantaje în plus, pe undeva tot s-ar simți ca o pierdere de sine. Prin urmare, omul vrea și nu vrea să se dezvolte în același timp, iar schimbarea presupune un efort activ de a depăși rezistența naturală.

Pe de altă parte, nu orice trebuie și merită să fie dezvoltat. Unele schimbări, chiar dacă au fost dorite și exersate, ni se vor părea nefirești, ca și cum am fi lipit pe noi o geacă în loc s-o îmbrăcăm. Secretul, dacă putem să-i zicem așa, este să ne orientăm spre schimbarea care contează, cea pentru care merită să investim timp sau efort. Cum ne dăm seama care ar fi aceea? Privind cu atenție la dezvoltarea noastră din trecut. La un moment dat, am avut un anumit potențial să fim comunicativi sau mai sensibili sau mai liniștiți etc.. Potențialul însă s-a întâmplat să fie blocat de anumite experiențe negative, dar se află încă în noi. Dacă, prin coincidență sau prin alegere conștientă, începem să ne dezvoltăm acel potențial, atunci câștigul poate fi chiar spectaculos, în unele cazuri. Dacă în schimb, ne dorim cu tot dinadinsul să ne dezvoltăm ceva ce nu se află deloc în noi, atunci câștigul e minor și, at the end of the day, rămâne doar o mască.

Despre identificarea potențialului veți afla într-un articol următor.

450 Total Views 1 Views Today
Share
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *