Când acceptam o idee?

idee

Știți foarte bine că despre fiecare lucru există cel puțin două păreri, la fel cum există pentru medicamente contraindicații ori, pentru cuvinte, sensuri. Despre citit, spre exemplu, unii cred că face bine, la fel cum alții cred că prea mult citit strică. Nu știu dacă există vreun lucru despre care lumea să fie întru totul de acord.

Și atunci, mă gândesc eu, cum să face că unii oameni cred cu putere ceva, alții cred cu totul altfel, despre aceeași problemă, în aceleași condiții? Răspunsul ar putea fi simplu: cantitatea de informații, educația, experiența…

Dar mai există o variantă: corporalitatea. Ideea este acceptată prin corp. Adică produce ceva material în noi, ca și cum ne-am lovi de ideea respectivă ca de un obstacol pe care nu-l băgăm în seamă. Ideile trebuie să devine reale, cum e o indigestie, o criză de fiere, sau o durere de măsele. La fel cum nici fericirea nu-și are rostul ca problemă filosofică, dacă nu cumva ne-a atins, corporal vorbind. Râdem în fața soarelui, deși lumina lui ne face să lăcrimăm. Lumina capătă astfel corporalitate, la asta mă refer, le fel și cu fericirea…

… la fel e cu îndrăgosteala. Ideea de a iubi pe cineva trece prin noi ca neutrinii. Însă dacă o să capete corporalitate o să ne lovească cu puterea unui meteorit. Zic și eu așa…

287 Total Views 1 Views Today
Share
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *