Cum e treaba cu piciorul lung și dezgolit?

picioare desecretizate

Să zic că trece o tipă, vara, cu picioare lungi și dezvelite pe lângă o clădire în construcție, acoperită de schele pe care stau muncitori la țigară, în una din pauzele lor lungi și dese. Unul dintre ei o vede și începe să fluiere (fișcăie). Restul fac la fel, unii poate întrec măsura și-i mai aruncă câte o propunere. Scena asta o vede, de pe băncuța de peste drum, pensionara trezită de dimineață. Ei, muncitorii, trec drept neciopliți iar ea, cea cu picioare lungi, este vulgară și poate vinovată pentru tot (în ochii bătrânei).

Să încercăm acum o altă abordare. În cultura noastră europeană trupul are două părți: una publică (fața, chipul) și una intimă, restul corpului, care de obicei este descoperit în secret, adică nu în public, îți aparține numai ție, ține de interior.

Tot în cultura europeană bărbatul însemna ideea de venit și de plecat, ideea de mișcare, pe când femeia era ideea de cămin, de stabilitate.

Dezvelirea piciorului în public înseamnă practic o afișarea intimității, o proiecție a interiorului. Iar intimitatea fiind afișarea prin excelență a interiorului tău, te prinde, (că nu se poate altfel) te angajează sau, uzual, te agață. Fiind o proiecție a interiorului, dezgolirea piciorului nu mai este o realitate fizică ci una spirituală. Și nu farmecă altcumva decât tot spiritual, prin ideea de renunțare la mobilitatea masculină și prinderea în nemișcarea, stabilitatea îmbietoare a femeii.

Și-atunci de ce să considerăm picioarele lungi și dezgolite altfel decât o desecretizare de natură spirituală?

Foto: Andrei Chereja/Andrada Moruțan

265 Total Views 1 Views Today
Share
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *