Cum nu înțeleg unii ideea de picior lung

picioare lungi

picioare lungi

 

Stau la o cafea cu un individ și îmi spune: „odată ce ai ajuns să te mulțumești cu un lucru, acel lucru își pierde sensul”.

Poate are dreptate, m-am gândit la început, mai ales că mi-a și dat câteva exemple din viața lui, de la lucruri mărunte, obiecte față de care și-a exprimat mulțumirea și care apoi s-au pierdut, ori de-a dreptul, ori uitate pe undeva să strângă praf, până la lucruri mai importante, până la ideea de a descoperi un sens al vieții și de fi mulțumit de el.

Dacă ar fi să-i dau dreptate, totuși, n-aș putea. M-aș pierde în argumentul lui, adică mulțumirea mea față de cele zise de el i-ar face afirmația fără sens și astfel m-aș desființa pe mine ca cel care analizează un lucru care n-ar mai trebui analizat. Și-ar desensualiza ideea! Aici intervine însă Erosul, chestiunea aia pe care mulți o înțeleg doar sexual, dar care înseamnă mult mai mult.

Există o mulțumire care nu privează de sens, e aceeași mulțumire contemplativă care sensualisează, deci dă sens, ori senzualizează, dar nu sexualizează. La fel ca și ideea picioarelor lungi. Sexualizarea lor le anulează sensul, senzualizarea lor nu înseamnă altceva decât deschiderea spre sensuri. Și asta nu poate fi decât mulțumire.

I-aș răspunde deci că mulțumirea de care vorbește el e o desenzualizare. O saturație conceptuală. Dar să fim serioși acum, poate piciorul nu e destul de lung, doar atât.

692 Total Views 1 Views Today
Share
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *