Despre ambiguitate

Viața e plină de ambiguități. Foarte rar avem privilegiul cunoașterii în întregime a unei situații, putem spera doar la cunoașteri parțiale. Tocmai de aceea, multe întrebări pe care ni le adresăm ne pot conduce spre un impas. Îmi spune tot adevărul? Cât de potrivită este persoana aceasta pentru mine? Dacă îmi schimb serviciul, o să-mi fie mai bine? Viața e ca o ecuație cu multe necunoscute, iar asta poate fi al naibii de frustant, mai ales dacă trebuie să luăm decizii. Citirea unor fraze cu înțelesuri multiple activează mai multe zone din creier și la o intensitate mai ridicată decât citirea unor fraze clare. Altfel spus, analizarea informațiilor ambigue este un proces solicitant la nivel mental. Ca atare, oamenii de-a lungul timpului au găsit o soluție eficientă de a-l evita, prin formularea regulilor. Regulile transmise cultural, fie că e vorba de bunele maniere, creșterea copilului, formarea relațiilor sau comportamentul religios, îndeplinesc funcția importantă de evitare a ambiguității. În acest fel, știu ce „trebuie” să fac chiar înainte de a mă confrunta cu o situație. Nu mai e nevoie să analizez toate detaliile problemei sau să prevăd implicațiile fiecărei alegeri pe care aș putea-o face în acel context, ci doar să aplic regula adecvată. De exemplu, dacă o persoană m-a mințit, nu mai am încredere în ea, indiferent de circumstanțe. Viața e simplă când putem clasifica orice în alb sau negru. E aproape seducător să ne gândim că totul poate fi reglementat și structurat, că există 7 pași spre o căsnicie de durată sau 10 strategii care te fac un lider bun. Dar ele nu pot fi adevărate decât dacă toate situațiile ar fi la fel. În cazuri minore, asta nu contează atât de mult, dar în situațiile importante, poate merită să luăm o doză sănătoasă de ambiguitate.

294 Total Views 2 Views Today
Share
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *