Lupta dintre rațiune și emoție

De câte ori nu am fost în situația în care inima dorea ceva și rațiunea ne îndemna spre acțiunea contrară? Se spune că trebuie să facem ce simțim, pe de altă parte, urmându-ne emoțiile, ajungem deseori să suferim exact din acele cauze pe care le-am anticipat rațional. Dacă însă ne ascultăm rațiunea, probabil că nu suntem mai nefericiți, dar nici nu ne copleșesc fiorii sublimi care ne fac să simțim că trăim viața. Deci, aparent, nu e bună nicio variantă. Asta dacă ne raportăm la minte ca la un sistem simplist și dihotomic. Așa cum în basme există doar bine sau rău, nu și nuanțe inconfortabile de incertitudine în care unele aspecte sunt bune, altele rele, așa e și în cazul minții. Suntem foarte obișnuiți să împărțim mintea în rațiune și emoție, când de fapt ele nu sunt separate în niciunul dintre cazuri. Fiecare emoție ne schimbă gândurile într-un anumit fel (de exemplu, tristețea ne face mai analitici) și fiecare are rațiunea ei, adică obiectiv vorbind, ne poate ajuta să ne îndeplinim un anumit scop. Frica într-o relație are rolul de a ne proteja de suferința unei posibile despărțiri. Dorul de cineva, emoție atât pozitivă cât și negativă, ne face să apreciem mai mult întâlnirea. În schimb, „rațiunea”, când o aplicăm pe situațiile noastre de viață și nu pe probleme de matematică, nu e niciodată lipsită de emoție. Nimic din ce e legat de propria persoană nu e pur rațional. De exemplu, în întrebarea „Să aleg stabilitatea într-o relație sau pasiunea?”, stabilitatea pare în mod evident varianta rațională, însă ea de fapt este o sursă de emoții pozitive de intensitate medie. Deci, nu există nicio luptă între rațiune și emoție, conflictul este între dorințele noastre contradictorii. De exemplu, între dorința de libertate și dorința de a fi legat sentimental de cineva. Uneori, va avea prioritate una, alteori va fi mai importantă cealaltă, dar oricât le-am justifica, niciuna dintre ele nu este mai rațională, la fel cum niciuna nu este mai emoțională.

236 Total Views 2 Views Today
Share
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Bookmark the permalink.

One Comment

  1. “Legat sentimental” suna negativ, ca si cum ar dauna sanatatii. Nu cred ca un om e privat de libertate intr-o relatie, adica daca are de plecat o va face intr-un final, daca nu, nu. ( exclud situatiile exceptionale, ex. sclavi tinuti in pivnita ).

    Evident ca justificarea pentru pasiune sau relatie stabila e inutila, ambele sunt alegeri ce tin de preferinte personale. Ca aceste preferinte se bat cap in cap din cauza nehotararii, asta e o alta problema. Nu aici e vorba de ratiune vs emotie, ci mai degraba in analiza constientizata asupra unui eventual semal de alarma vs emotie. Gen pasiune pentru ceva nociv.

    Cat despre nuantele de gri, sunt de acord ca variaza, dar trebuie sa stii cand e cazul sa tragi linie – 90% negru nu e 100% negru, dar e totusi destul de negru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *