La ce e bună îndrăgosteala?

_MG_0639

 

 

Senzația nu e doar o chestiune care se petrece între un organ de simț și un stimul. Adică e, dar poate fi, în același timp, mai mult. Senzația e momentul în care interiorul și exteriorul se împreunează. E momentul în care poți exista în mai multe locuri simultan. Dar pentru ca asta să se întâmple, e nevoie de o condiție minimă, de un început, un moment de solemnitate. Câteva secunde în care ne avertizăm simțurile că urmează să se întâmple ceva, ca atunci când sărim într-o piscină, dar înainte tragem aer în piept și-l ținem acolo.

Solemnitatea e pretutindeni, înainte să admiri o pictură, înainte să asculți muzică, înainte să mănânci și neapărat înainte să săruți. Toate se simt altfel dacă sunt pregătite, înainte, de câteva secunde grave de solemnitate.

Îndrăgosteala este o solemnitate amplificată. Dacă solemnitatea doar pregătește, elimină graba, rateul, îndrăgosteala dă sens. Nu contează felul sensului, contează că e. Îndrăgostitul se simte făcând parte din lume și o simte altfel.

Revenind la obsesia piciorului lung, din exterior acesta e doar observabil ( și ulterior supus criteriilor). Simțit cu solemnitatea îndrăgostelii, piciorul lung e altceva.

1262 Total Views 1 Views Today
Share
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *