Se uită?

post1resize

Da, oricât am vrea să uităm, se uită.

Faptul că noi ne impunem să uităm, nu poate face ca lucrul pe care îl vrem uitat să nu se mai uite la noi.

Ați văzut țigară fumată să nu lase scrum? Ați văzut cafea să nu lase urme pe ceașcă? Ați văzut picior să nu lase urmă, lumină să nu facă umbră?

Nici o ușă deschisă la un moment dat, nu se mai poate inchide definitiv niciodată. Un meșter poate uita lemnul pe care l-a cioplit, dar lemnul va fi condamnat pentru eternitate să rămână amprentat de atingerea meșterului. Tot timpul lăsăm firimituri în urma  noastră, chiar dacă vrem să uităm drumul de întoarcere.

De ce? Pentru că uitarea este  lipsa amintirii. Iar  în modul, indiferent că este +1 sau -1, valoarea este tot 1, adică adevarată.( Cand e 0, avem o problemă ). Nu poți conștientiza faptul că ai uitat ceva, decât atunci cănd ți-l amintești. Odată aminti nu mai poate fi considerat uitat.

Așadar, nu există  uitare, ci doar indiferență.

290 Total Views 1 Views Today
Share
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *